Autor: Igor Șeremet, Avocat, lector universitar, la Departamentul Drept Internațional și European al Facultății de Drept a USM, doctor în drept
Deși, baza legislativă specială privind reglementarea gestionării deșeurilor de producţie şi menajere în scopul reducerii acestora şi reintroducerii lor maximale în circuitul economic, precum și, în scopul prevenirii poluării mediului, a fost fixată prin Legea nr.1347-XIII din 09.10.1997 [1], primele abordări normative cu privire la deșeurile provenite din activitatea medicală au fost observate în Strategia de gestionare a deșeurilor în Republica Moldova pentru anii 2013-2027, aprobată conform Hotărîrii Guvernului nr.248 din 10.04.2013 [2].
Astfel, conform evaluării și analizei existente privind managementul deșeurilor în Republica Moldova, în special, al deșeurilor medicale, potrivit Strategiei, s-a constatat următoarele:
1. Instituţiile medicale produc diverse deşeuri constituite din resturi alimentare, deşeuri de medicamente (pastile, pulberi, reagenţi), antigen-teste de laborator, dezinfectanţi, detergenţi, deşeuri biologice (medii de cultură, materiale biochimice, imunologice, substraturi biologice, sînge, seruri, ţesuturi organice), dispozitive medicale şi materiale radioactive, deşeuri menajere. Toate aceste deşeuri sînt definite ca fluxul de deşeuri medicale ce provin din centre de asistenţă medicală.
2. Circa 75-90% dintre deşeurile medicale sînt similare cu deşeurile menajere, fiind fabricate din hîrtie, din plastic etc. care nu au fost în contact cu pacienţii. Totuşi, circa 10-25% din deşeurile medicale sînt deşeuri periculoase care necesită tratament special. Deşeurile medicale prezintă un risc sporit atît pentru sănătatea umană, cît şi pentru mediu. Din lipsa unor cuptoare speciale, aceste deşeuri se acumulează împreună cu deşeurile menajere sau se depozitează în instituţii medicale.
3. Conform publicaţiei „Sănătate fără nici un prejudiciu” (www.noharm.org), realizată de compania europeană „Health Care Without Harm”, generarea anuală de deşeuri medicale este de 15,7 mii tone, dintre care 2,75 mii tone sînt deşeuri infecţioase şi 314 tone constituie deşeurile periculoase. Aceste calcule nu includ deşeurile medicale generate în alte instituţii medicale, precum farmaciile, cabinetele medicale, care necesită a fi luate în considerare în Planul de management al deşeurilor medicale.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii a stabilit o pagină web axată pe gestionarea deşeurilor medicale (www.healthcare.org), care ar putea servi un punct de plecare foarte bun pentru elaborarea Planului de management al deşeurilor medicale. Pe lîngă informaţiile de bază, această pagină conţine date privind costul şi tehnologiile disponibile în acest domeniu.
4. O altă problemă cu care se confruntă instituţiile spitaliceşti este lipsa unei reţele centralizate de colectare a seringilor uzate. Această problemă trebuie soluţionată prin crearea capacităţilor de procesare şi reutilizare a acestor deşeuri.
Tratarea deşeurilor infecţioase şi periculoase este foarte costisitoare, iar pentru a reduce investiţiile şi cheltuielile operaţionale este important de a limita cantitatea de deşeuri periculoase infecţioase. În acest context, colectarea selectivă a acestor fluxuri de deşeuri constituie paşi importanţi care trebuie realizaţi.
Începînd cu 23.12.2017, Legea nr.1347/1997 privind deșeurile de producție și menajere a fost abrogată prin Legea nouă nr.209 din 29.07.2016 privind deșeurile, care la rîndul său pe lîngă noutățile preluate din instrumentele comunitare, aduce careva reglementări speciale privind deșeurile provenite din activitatea medicală [3].
Respectiv, art.55 alin.(1) din Legea nr.209/2016 pune fundamentul mecanismului specific de gestionare a deșeurilor rezultate din activitate medicală, care se consideră deşeurile rezultate din activităţile de asistenţă medicală pentru om şi animale şi/sau din cercetările conexe, clasificate în deşeuri periculoase şi nepericuloase în conformitate cu poziţia 18 din Lista deşeurilor.
Lista deșeurilor, clasificate și identificate după tipuri și categorii, la care face trimitere norma legală prenotată, se regăsește în Capitolul III din Hotarîrea Guvernului nr.99 din 30.01.2018 [4], și respectiv, în Anexa la Regulamentul sanitar privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitatea medicală aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.696 din 11.07.2018 [5], potrivit cărora, Poziția 18 cuprinde – Deşeuri provenite din activităţi de asistenţă medicală sau veterinară şi/sau din cercetări conexe (cu excepţia deşeurilor de la prepararea hranei în bucătării sau restaurante, care nu provin direct din activităţile de asistenţă medicală).
Important este faptul că, art.7 alin.(4) din Legea nr.209/2016, statuează obligația Producătorilor şi deţinătorilor de deşeuri, persoane juridice, indiferent de genul de activitate, tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, de sursa de finanţare, inclusiv autorităţile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, să încadreze fiecare tip de deşeu generat din propria activitate în codurile din Lista deşeurilor conform actelor normative aprobate de Guvern (H.G. nr.99/2018, H.G. nr.696/2018, etc.).
Încadrarea impusă urmează a fi realizată reieșind din clasificarea deșeurilor după proprietățile lor în: periculoase și nepericuloase, regula principală care reiesă din legislație fiind – „Deșeul care nu are proprietăți periculoase se clasifică la tipul nepericulos”.
Respectiv, Legea nr.209/2018 stabilește procedura de evaluare a proprietăților periculoase ale deșeurilor potrivit căreia sunt stabilite un spectru de reguli:
1. Lista deşeurilor (prevăzută de H.G. nr.99/2018 și H.G. nr.696/2018) este obligatorie pentru a determina dacă un deşeu trebuie considerat deşeu periculos;
2. O substanţă sau un obiect se consideră ca fiind deşeu numai în cazul cînd deţinătorul îl aruncă sau are intenţia ori obligaţia să îl arunce;
3. În cazul unui tip de deşeu care se încadrează, potrivit Listei deşeurilor, sub două coduri diferite, în funcţie de posibila prezenţă a unor caracteristici periculoase (codurile marcate cu asterisc), încadrarea ca deşeu nepericulos se realizează de către producătorii şi deţinătorii de astfel de deşeuri numai în baza unei analize a originii, testelor, buletinelor de analiză şi a altor documente relevante;
4. Doar laboratoarele de referinţă, stabilite de către Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, analizează cazurile de incertitudine referitoare la caracterizarea şi încadrarea deşeurilor;
5. Producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane juridice sînt obligaţi să efectueze şi să deţină o caracterizare a deşeurilor periculoase generate din propria activitate şi a deşeurilor care pot fi considerate periculoase din cauza originii sau compoziţiei în scopul determinării posibilităţilor de amestecare, a metodelor de tratare şi de eliminare a acestora;
6. În baza unei analize a originii, testelor, buletinelor de analiză şi a altor documente relevante puse la dispoziţie de producătorii şi deţinătorii de deşeuri Agenția de Mediu consideră că un deşeu este periculos, chiar dacă acesta nu figurează în Lista deşeurilor, atunci cînd acesta prezintă una sau mai multe din proprietăţile specificate în Anexa nr.3 din Legea nr.209/2016.
7. În cazul în care Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului constată, în baza analizelor de laborator sau a studiilor de fezabilitate, că un deşeu care se clasifică în lista deşeurilor ca fiind periculos nu prezintă niciuna dintre proprietăţile specificate în Anexa nr.3 din Legea nr.209/2016, acesta se consideră ca fiind nepericulos;
8. Se interzice reclasificarea deşeurilor periculoase ca deşeuri nepericuloase prin diluarea sau amestecarea acestora în scopul de a diminua concentraţiile iniţiale de substanţe periculoase la un nivel mai mic decît nivelul prevăzut pentru ca un deşeu să fie definit ca fiind periculos.
Totodată, suplimentar la regulile specifice procedurii de evaluare a proprietăților periculoase a deșeurilor, H.G. nr.99/2018 privind aprobarea listei deșeurilor stabilește în sarcina producătorilor sau deținătorilor de deșeuri respectarea următoarelor reguli:
1. Orice deşeu din Lista deșeurilor marcat ca periculos – codurile marcate cu asterisc, este considerat deşeu periculos;
2. Deşeuri periculoase se consideră deşeurile care prezintă una sau mai multe din proprietăţile periculoase specificate în Anexa nr.3 din Legea nr.209/2016.
Adică, pentru evaluarea proprietăţilor periculoase ale deşeurilor se aplică criteriile stabilite în Anexa nr.3 la Legea nr.209/2016, inclusiv cele care se referă la:
a) prezenţa substanţelor periculoase din cauza cărora deşeurile respective prezintă una sau mai multe proprietăţi periculoase;
b) valorile-limită aferente fiecărei substanţe. În cazul în care o substanţă este prezentă în deşeuri sub valoarea-limită a acesteia, substanţa nu se include în calcularea niciunui prag;
c) concentraţiile de substanţe din deşeul respectiv şi alte criterii;
3. evaluarea proprietăţilor periculoase ale unui deşeu şi clasificarea acestuia ca periculos poate fi efectuată, după caz, cu utilizarea prevederilor legislaţiei naţionale referitoare la clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi amestecurilor menţionate în Legea nr.209/2016;
4. În cazul în care proprietatea periculoasă a unui deşeu a fost evaluată pe baza unui test, efectuat cu folosirea metodelor de testare aplicabile, şi prin utilizarea concentraţiilor de substanţe periculoase conform indicaţiilor din Anexa nr.3 la Legea nr.209/2016, rezultatele testului primează.
Anexa nr.3 la Legea nr.209/2016, prevede condițiile diriguitoare la evaluarea proprietăţilor periculoase ale unui deşeu şi clasificarea acestuia ca periculos conform tipurile și categoriilor prevăzute în H.G. nr.99/2018, și respectiv, în H.G. nr.696/2018.
Pentru încadrarea unui deşeu în mod individual, în special cel rezultat din activitatea medicală, producătorii sau deținătorii acestora au obligaţia codificării acestora cu 6 cifre, în conformitate cu Lista deșeurilor aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 99 din 30 ianuarie 2018, și respectiv, care este anexată la H.G. nr.696/2018, respectând următoarea procedură:
- se identifică activitatea generatoare de deşeuri din Capitolul 18, adică, Deşeuri provenite din activităţi de asistenţă medicală sau veterinară şi/sau din cercetări conexe (cu excepţia deşeurilor de la prepararea hranei în bucătării sau restaurante, care nu provin direct din activităţile de asistenţă medicală);
- se identifică subcapitolul în care se încadrează deşeul, care privește primele 4 cifre;
- se identifică, în cadrul subcapitolului, deşeul în mod individual, conform codului corespunzător, format din 6 cifre, excluzându-se codurile terminate cu 99;
- dacă deşeul nu este identificat la Capitolul 18, se examinează Capitolele 13, 14 şi 15 pentru identificarea deşeului;
- dacă deşeul nu este identificat nici în Capitolele 13, 14 şi 15, se examinează Capitolul 16;
- dacă deşeul nu este identificat nici în Capitolul 16, atunci se examinează pentru identificare codurile cu terminaţia 99 – alte deşeuri, corespunzătoare activităţii din care provine deşeul.
Totodată, în legislația națională sunt prevăzute reglementări contradictorii care crează dificultăți în identificarea subiecților/entităților care întrunesc calitățile/condițiile producătorilor de deșeuri rezultate din activitatea medicală, după cum urmează:
1. Potrivit Legii nr.209/2016 privind deșeurile:
– producător de deşeuri este orice persoană ale cărei activităţi generează deşeuri (producător iniţial de deşeuri) sau orice persoană care efectuează operaţiuni de pretratare, amestecare sau de alt tip, care duc la modificarea naturii sau a compoziţiei acestor deşeuri;
– deţinător de deşeuri este producătorul deşeurilor sau persoana fizică ori juridică care se află în posesia acestora.
2. Potrivit H.G. nr.696/2018, la categoria Producătorilor de deșeuri se atribuie persoanele fizice/juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare care generează deşeuri rezultate din activitatea medicală, adică – Instituţiile medico-sanitare şi activităţi/cercetări conexe acestora.
Potrivit Legii nr.411 din 28.03.1995 privind ocrotirea sănătății, instituţiile medico-sanitare pot fi publice cît și private, care prestează servicii medicale, a căror listă și nomenclator sunt aprobate de către Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției sociale [6].
3. H.G. nr.637 din 27.05.2003 privind controlul transportării transfrontiere a deșeurilor și eliminării acestora, Producător de deșeuri, este orice persoană, care contribuie prin activitatea sa la formarea deşeurilor şi/sau care efectuează operaţiuni de prelucrare, tratare, amestecare sau alte operaţiuni care generează schimbarea naturii sau compoziţiei acestor deşeuri (în cazul cînd această persoană nu este cunoscută, producător de deşeuri se consideră persoana în posesia căreia sînt aceste deşeuri) [7].
4. H.G. nr.248 din 10.04.2013 privind aprobarea Strategiei de gestionare a deșeurilor în Republica Moldova pentru anii 2013-2027, promovează printre alte obiective principale, cel de promovare şi implementare a principiului „Responsabilitatea extinsă a producătorului”, inclusiv a celor periculoase (deşeuri medicale, etc.).
În sensul Legii nr.209/2016 privind deșeurile (art.12), „Responsabilitatea extinsă a producătorului” reprezintă totalitatea de obligaţii impuse producătorilor, fie individual, fie colectiv, pentru recuperarea şi valorificarea sau reciclarea produselor scoase din uz, care privesc: persoanele fizice sau juridice (producătorul produsului) care, la nivel profesional, proiectează, produc, prelucrează, tratează, vînd şi/sau importă produsele menţionate în prezenta lege.
Din păcate, obiectivul indicat mai sus conform H.G. nr.248/2013 nu s-a regăsit în lista produselor, gestionarea deșeurilor generate de acestea fiind pusă pe seama nu numai pe persoanele fizice/juridice care le utilizează în activitatea lor, dar în special, pe seama celor care le vînd și/sau le importă.
Activităţile pentru aplicarea responsabilităţii extinse a producătorului vizează măsurile de acceptare a produselor returnate şi a deşeurilor care rămîn după utilizarea respectivelor produse, precum şi gestionarea ulterioară a deşeurilor şi asigurarea financiară pentru aceste activităţi.
Respectiv, potrivit art.12 alin.(14) din Legea nr.209/2016 privind deșeurile, în scopul promovării responsabilităţii extinse a producătorului, prioritar vor fi supuse acestor reglementări doar următoarele produse:
a) baterii şi acumulatori;
b) echipamente electrice şi electronice;
c) vehicule;
d) uleiuri;
e) ambalaje.
5. Hotărîrea Ministerului Sănătății nr.05-00 din 14.12.2001 cu privire la aprobarea și implementarea Regulamentului privind gestionarea deșeurilor medicale [8], care în mod surprinzător, nu a fost abrogată prin aprobarea H.G. nr.696 din 11.07.2018 pentru aprobarea Regulamentului sanitar privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitatea medicală.
Respectiv, în sensul pct.21 din Regulamentul din 14.12.2001, „producătorul de deşeuri din activităţile medicale” este orice persoană fizică sau juridică a cărei activitate produce deşeuri care se încadrează în categoriile enumerate la pct.5 -7, care fac o delimitare în producători mari, medii și mici (indicînd expres lista unităților medicale publice/private), printre care, spre exemplu se regăsesc: unităţile farmaceutice, centrele de optică medicală, depozite farmaceutice, unitățile de medicină privată, etc..
Astfel, identificarea conform prevederilor legale descrise mai sus a producătorului de deșeuri rezultate din activitatea medicală, și respectiv, aplicarea corespunzătoare a regulilor privind încadrarea deșeurilor după tipurile și categoriile uniformizate la nivel internațional, generează opozabilitatea unui șir de obligații în adresa instituțiilor medico-sanitare și conducătorilor săi, a căror neonorare sau executare necorespunzătoare formează temei pentru răspundere civilă (disciplinară în raporturile de muncă), administrativă, și respectiv, în unele cazuri, chiar și penală (Capitolul IX din Legea nr.209/2016 și Capitolul XIII din H.G. nr.696/2018).
Însă, chiar pornind de la condițiile art.55 alin.(7) din Legea nr.209/2016, conform căruia, „Producătorii deşeurilor rezultate din activitatea medicală sînt obligaţi:
a) să colecteze separat deşeurile la sursă, asigurînd trierea acestora pe categorii de deşeuri, în scopul facilitării tratării şi eliminării specifice fiecărei categorii de deşeuri;
Mecanismul de colectare separată și împachetare a deșeurilor rezultate din activitatea medicală este prevăzut exhaustiv în Capitolul III din H.G. nr.696/2018, care implică și opozabilitatea obligațională a conducătorului instituției medico-sanitare cît și persoanelor desemnate responsabile potrivit fișei de posturi.
Căci, pentru a atinge scopul facilitării tratării și eliminării deșeurilor deja colectate separat și împachetate corespunzător, prin Capitolul IV din H.G. nr.696/2018 se oferă responsabililor de gestionare, posibilitatea stocării temporare cu respectarea condițiilor restrictive, ca ulterior, în condițiile Capitolului V, asigurarea transportării deşeurilor rezultate din activitatea medicală periculoase pe drumurile publice pînă la locul de tratare sau eliminare sau transferul acestora pentru eliminare finală peste frontieră (în condițiile art.44 și 64 din Legea nr.209/2018).
b) să asigure tratarea şi/sau eliminarea deşeurilor, inclusiv a celor periculoase, produse la întreprinderile sau instalaţiile autorizate conform art.25, precum şi eliminarea rapidă şi completă a factorilor cu potenţial nociv pentru mediu şi sănătatea populaţiei;
c) să asigure ţinerea evidenţei deşeurilor şi transmiterea informaţiei despre deşeurile generate şi gestionarea acestora în conformitate cu art.32 şi 33 din prezenta lege şi cu actele normative aprobate de Guvern.”,
identificăm un șir de aspecte problematice la nivelul existenței mecanismelor normative privind asigurarea executării obligațiunilor în cauză, și anume:
1. În sensul art.25 din Legea nr.209/2016, perfectarea autorizației de mediu privind gestionarea deșeurilor prin tratarea acestora, este posibilă în măsura care solicitantul (instituția medico-sanitară/agent economic) dovedește că instalaţia de tratare este în conformitate cu Programul naţional de gestionare a deşeurilor şi cu programele regionale de gestionare a deşeurilor.
Ultimul Program național de valorificare a deșeurilor de producție și menajere probat prin H.G. nr.606 din 28.06.2000, a fost abrogat prin H.G. nr.796 din 25.01.2012 (în vigoare din 31.10.2012).
De atunci, pînă la momentul de față, în pofida atribuțiilor prevăzute de art.8 lit.b) din Legea nr.209/2016, Guvernul Republicii Moldova nu a aprobat vre-un Plan național de gestionare a deșeurilor, inclusiv și, cel care privește deșeurile rezultate din activitatea medicală, circumstanță care pune în impas procesul autorizării activității de gestionare a deșeurilor prin tratare.
În pofida condițiilor descrise mai sus, în această perioadă au fost autorizați un șir de agenți economici anume cu activitatea de gestionare a deșeurilor rezultate din activitatea medicală prin tratarea acestora – http://www.mediu.gov.md/ro/node/111.
Or, în condițiile Legii nr.209/2016, și respectiv, H.G. nr.696/2018 (Capitolul VI), tratarea deșeurilor rezultate din activitatea medicală subînțelege folosirea unor metode și procese diferite, în dependență de proprietățile periculoase ale deșeului, tipul sau categoria acestuia conform Listei deșeurilor – Poziția 18, care cumulativ nu trebuie să pună în pericol sănătatea publică şi mediul şi trebuie să respecte următoarele cerinţe:
1) nu prezintă pericol pentru apă, aer, sol, faună sau vegetaţie;
2) nu prezintă impact negativ asupra sănătăţii populaţiei din zonele rezidenţiale învecinate;
3) nu produce poluare fonică şi miros neplăcut;
4) nu afectează peisajele sau zonele protejate.
2. În sensul Capitolului VII dinH.G. nr.696/2018printre modalităţile de eliminare finală a deşeurilor rezultate din activitatea medicală, care se identifică conform codului atribuit în baza Listei deșeurilor, se regăsesc următoarele:
– stocarea la depozitele de deşeuri municipale autorizate a deşeurilor nepericuloase;
– incinerarea, numai pentru tipurile de deşeuri medicale pentru care este interzisă tratarea prin decontaminare termică la temperaturi scăzute, deşeurile anatomopatologice, chimice, de medicamente citotoxice şi citostatice,etc.;
– înhumarea deşeurilor periculoase în locuri speciale destinate pentru reziduurile sedimentare provenite din curăţarea cazanelor, filtrelor, canalelor şi a coşurilor de fum ale instalaţiilor de incinerare, fiind foarte periculoase;
– stocarea în depozitul de deşeuri periculoase autorizate a deşeurilor periculoase, iar a celor tăietoare-înţepătoare şi, după tratarea obligatorie;
– înhumare în cimitir a deşeurilor anatomopatologice iar în lipsa acestora pot fi compostate în gropi speciale. Compostarea în gropi speciale va fi aplicată pînă la crearea instalaţiilor de cremare;
– compostarea deșeurilor biodegradabile.
Respectiv, unele din modalitățile enumerate mai sus, la moment, nu sunt operabile reieșind din următoarele considerente:
a). Activităţile de stocare la depozitele de deșeuri nepericuloase, inerte și în special periculoase se efectuează în conformitate cu prevederile Legii nr.209/2016 (art.16) şi ale Regulamentului privind depozitarea deşeurilor, aprobat de Guvern, care încă nici nu este elaborat/aprobat.
În măsura care, sunt stabilite doar bazele legale în privința unui proces, însă mecansimul nu este aprobat, acesta, pînă cînd nu poate fi implementat într-un format lucrativ, mai ales în ceea ce privește condițiile depozitării deșeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală.
b). Condiţiile pentru incinerarea şi coincinerarea deşeurilor trebuie să corespundă cerinţelor prevăzute de legislaţia de mediu, de Legea nr.209/2016 şi de Regulamentul privind incinerarea deşeurilor, care la fel, nici nu este elaborat/aprobat.
Or, în sensul art.17 din Legea nr.209/2016, Agenția de Mediu a Republicii Moldova poate autoriza unitățile solicitante cu activitatea de incinerare a deșeurilor în conformitate cu condițiile prevăzute de prezenta lege (art.25 alin.(14) și Anexa nr.2), și respectiv, mecanismului stabilit de Regulamentul privind incinerarea deşeurilor, aprobat de Guvern.
3. Conform Capitolului VIII din H.G. nr.696/2018, Producătorul de deşeuri rezultate din activitatea medicală este obligat să ţină o evidenţă cronologică, a cantităţii separată pentru fiecare tip de deşeuri, a informaţiei privind gestionarea acestora, inclusiv a metodelor de tratare, şi a altor informaţii, conform prevederilor Legii nr.209/2016 şi actele normative aprobate în temeiul acesteia.
Mecanismul imperativ este prevăzut de Instrucțiunea cu privire la ținerea evidenței și transmiterea datelor și informațiilor despre deșeuri și gestionarea acestora aprobată prin Hotarîrea Guvernului nr.501 din 29.05.2018 [9].
Însă, ținerea evidenței și transmiterii datelor și informațiilor despre deșeurile periculoase rezultate din activitatea medicală și mai ales gestionarea acestora este iluzorie din următoarele motive:
– Generarea, colectarea, transportarea, stocarea şi tratarea deşeurilor periculoase se realizează în baza autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor, cu respectarea condiţiilor stabilite în autorizaţie şi asigurarea evidenţei şi controlului deşeurilor periculoase, asigurînd trasabilitatea, începînd cu producerea acestora şi pînă la destinaţia finală, care din cauza lipsei bazei normative privind depozitarea deșeurilor periculoase, și respectiv, incinerarea acestora, nu pot fi dovedite cel puțin aceste două procese de valorificare (art.20 din Legea nr.209/2016).
– Înregistrarea datelor care reprezintă controlul ciclului producere-transportare, tratare şi/sau eliminare finală de către producător, este limitată doar la etapa ciclului producere-transportare, cea de a doua fiind lipsită pînă cînd de suport normativ pentru implementare/aplicare.
Totodată, art.55 alin.(8) din Legea nr.209/2016 impune obligații directe conducătorilor instituţiilor de asistenţă medicală pentru om şi animale şi instituţiilor de cercetări în acest domeniu, indiferent de tipul de proprietate, și anume:
a). Să aprobe planuri proprii de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală şi să asigure implementarea acestora în conformitate cu regulamentul intern şi actele normative aprobate de Guvern;
Potrivit pct.10 și pct.11 din H.G. nr.696/2018, Planul propriu de gestionare a deșeurilor rezultate din activitatea medicală pe lîngă faptul că trebuie să conțină un spectru minim de informații, mai trebuie să fie coordonat cu subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei Naţionale de Sănătate Publică şi ale autorităţilor administrative pentru protecţia mediului, pentru ca ulterior să fie analizate anual şi actualizate la necesitate (în cazul implementării tehnologiilor noi, evaluarea rezultatelor de monitorizare, evaluarea riscurilor în caz de calamităţi), dar nu mai rar de o dată la 5 ani.
În măsura în care este aprobat Planul instituțional propriu, conducătorul instituției medico-sanitare asigură finalitățile puse în sarcina lui prin pct.9 din H.G. nr.696/2018, și respectiv, asigură cel puțin aprobarea unui instrument juridic intern care fundamentează implementarea sistemului intern de gestionare a deșeurilor rezultate din activitatea entitații publice/private pe care o conduce.
Implementarea planurilor proprii de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală este unul din procesele de monitorizare de către instituţii a sistemului gestionării deşeurilor rezultate din activitatea medicală, care mai include și următoarele:
– utilizarea echipamentului pentru tratarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală;
– cantităţile de deşeuri infecţioase produse şi tratate în instituţie;
– activităţile de instruire a personalului;
– activităţile de evidenţă a deşeurilor rezultate din activitatea medicală şi raportarea autorităţilor competente.
b). Să nominalizeze о persoană responsabilă pentru activităţile de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală;
În instituţiile medico-sanitare gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală face parte din obligaţiile profesionale şi sînt înscrise în fişa de post a fiecărui angajat.
Respectiv, pentru a fi înscrise aceste obligațiuni în fișa de post, trebuiesc instruiții managerii instituţiilor care produc deşeuri rezultate din activitatea medicală şi personalul implicat în gestionarea acestora.
Educarea şi formarea în domeniul gestionării deşeurilor rezultate din activitatea medicală pot integrate în programele de instruire a instituţiilor de învăţămîntul general şi superior al personalului medical la toate etapele de formare continuă.
În scopul gestionării eficiente şi sigure a deşeurilor rezultate din activitatea medicală pot aplicate toate formele de instruire, inclusiv la distanţă.
c). Să asigure formarea profesională continuă a angajaţilor în domeniul gestionării deşeurilor rezultate din activitatea medicală.
Instituţia medico-sanitară este obligată să asigure educarea şi formarea profesională continuă pentru angajaţii implicaţi în gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală, în următoarele situaţii:
1) la angajare;
2) la preluarea unei noi sarcini de serviciu sau la trecerea la un alt post;
3) la introducerea de echipamente noi;
4) la constatarea neregulilor în aplicarea procedurilor operaţionale standard;
5) periodic, dar nu mai rar de 1 dată la 12 luni, indiferent dacă au survenit sau nu schimbări în sistemul de gestionare a deşeurilor.
d). Să prevadă anual cheltuielile necesare pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.209/2016.
La capitolul dat vom aborda realitățile existente la moment în coraport cu obligațiunea conducătorului instituției medico-sanitare nu numai de a prevedea cheltuielile necesare dar și de a asigura îndestularea lor.
Reieșind din principiului „poluatorul plătește”, fiecare unitate medico-sanitară trebuie să-și găsească resurse financiare, pentru derularea unui management corect al deșeurilor pe care le generează. Implementarea și funcționarea continuă a sistemului corect de gestionare reprezintă o cheltuială importantă în bugetul unității medico-sanitare.
Costurile legate de gestionarea deșeurilor medicale se împart în costuri interne și costuri pentru contractare sau așa numitele costuri externe.
Estimativ, costurile interne cuprind:
- separarea la sursă;
- ambalarea deșeurilor (în special a celor periculoase, infecțioase, etc.);
- amenajarea spațiilor de stocare temporară;
- transportul intern (utilaje, mecansime, etc.);
- tratament de neutralizare.
În cazul când instituția medico-sanitară dispune de incinerator, la costurile interne se mai adaugă:
- costurile legate de investiția inițială de capital;
- costurile de operare a incineratorului;
- amortizarea incineratorului și a echipamentelor;
- costurile utilităților (combustibil, electricitate, apă, etc.).
Toate aceste costuri interne reprezintă de fapt salariile celor care realizează aceste operații cît și costurile legate de aprovizionare cu materialele necesare bunei desfășurări a gestionării deșeurilor.
La rândul său, costurile pentru contracte (cheltuieli externe) cuprind:
- transportul deșeurilor periculoase/nepericuloase la locul de eliminare finală;
- eliminare finală pentru deșeurile periculoase/nepericuloase în incinerator/stație de neutralizare/depozit de deșeuri;
Costurile externe constau în plata serviciilor oferite de către agenții economici privați autorizați cu activitățile de gestionare a deșeurilor în condițiile Legii nr.209/2016.
Cheltuielile pentru proiectarea, funcționarea și menținerea unui sistem de management corect al deșeurilor rezultate din activitatea medicală reprezintă o componentă importantă în bugetul total al instituției medico-sanitare și ar trebui fi acoperite dintr-un fond special creat în bugetul spitalului.
Însă, pentru a putea vorbi de un sistem pragmatic de gestionare a deșeurilor rezultate din activitate medicală, urmează să analizăm în principal metodele de finanțare ale instituțiilor de asistenţă medicală pentru om şi animale şi instituţiilor de cercetări în acest domeniu, care în mare măsură răspund realităților existente privind onorarea obligațiunilor din partea conducătorilor impuse de legislație.
Bugetul instituției medico-sanitare, în general, poate fi alimentat din mai multe surse finanțate:
- Bugetul de stat;
- Bugetul asigurărilor de sănătate;
- Venituri proprii;
- Venituri extrabugetare.
Respectiv, bugetarea cheltuielilor poate fi planificată doar în măsura care, la nivel intern este aprobat Planul propriu de gestionare a deșeurilor rezultate din activitatea medicală conform condițiilor prevăzute de Legea nr.209/2016 și H.G. nr.696/2018.
Mai mult decît atît, pct.14 din H.G. nr.696/2018 prevede că Conducătorii instituţiilor medico-sanitare urmează să identifice şi să atragă investiţii pentru asigurarea adecvată a gestionării deşeurilor rezultate din activitatea medicală, evitînd să indice expres sursele de finanțare ca cele din bugetul de stat, bugetul pentru asigurare de sănătate, etc..
Cel puțin, reieșind din mecanismul prevăzut de art.7 din Legea ocrotirii sănătății nr.411 din 28.03.1995 privind finanțarea ocrotirii sănătății [10], și respectiv, cel prevăzut de Hotărîrea Guvernului nr.1020 din 29.12.2011 cu privire la tarifele pentru serviciile medico-sanitare [11], sursele respective sunt suficiente sub minimul necesar pentru asigurarea activității curente a instituțiilor medico-sanitare, fără a mai fi abordată finanțarea proiectării, funcționării sau menținerii unui sistem intern de management al deșeurilor rezultate din activitatea medicală.
Concluzii și recomandări:
1. În pofida problemelor existente în implementarea eficientă a mecanismului de gestionare a deșeurilor rezultate din activitate medicală, pînă la rezolvarea acetora, conducătorii instituţiilor de asistenţă medicală pentru om şi animale şi instituţiilor de cercetări în acest domeniu, indiferent de tipul de proprietate, urmează să aprobe Planurile instuționale impuse prin Legea nr.209/2016, și respectiv, prin H.G. nr.696/2018 pentru a evita sancționarea de către organele de control competente.
Respectiv, conform Anexei nr.2 la Ordinul nr.1346 din 26.11.2018 cu privire la aprobarea listei de verificare nr.1.2/ANSP aplicate în cadrul controlului de stat asupra activității de întreprinzător privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitatea medicală [12], Agenția Națională pentru Sănătate Publică, va fixa nivelul respectării către producătorii de deșeuri următoarele acte normative:
– Regulamentul sanitar privind condițiile de igienă pentru prestatorii de servicii medicale aprobat prin Hotarîrea Guvernului nr.663 din 23.07.2010, în special, respectarea condițiilor prevăzute de pct.24-27;
– Regulamentul sanitar privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitatea medicală aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.696 din 11.07.2018, în special, dacă a fost aprobat Planul propriu de gestionare a deșeurilor rezultate din activitatea medicală și dacă au fost coordonate și avizate la organele competente, și respectiv, implementarea selectivă a anumitor procese specifice gestionării deșeurilor, etc..
2. Lipsa la nivel național a unui Program de gestionare a deșeurilor, și respectiv, de prevenire a generării deșeurilor produce un impact negativ asupra următoarelor aspecte:
– analiza situaţiei actuale a gestionării deşeurilor rezultate din activitatea medicală pe teritoriul întregii ţări,
– luarea măsurilor necesare pentru îmbunătăţirea condiţiilor de mediu în cazul pregătirii pentru reutilizare, al reciclării, valorificării şi eliminării deşeurilor rezultate din activitatea medicală,
– evaluarea modului în care programul va ajuta la punerea în aplicare a obiectivelor şi dispoziţiilor Legii nr.209/2016 privind deșeurile, și respectiv, H.G. nr.696/2018 cu privire la aprobarea Regulamentului sanitar privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitatea medicală,
– aprobarea de către administrațiile publice locale a programelor locale de gestionare a deşeurilor şi a programelor de prevenire a generării deşeurilor rezultate din activitatea medicală,
– elaborarea, aprobarea și implementarea unui sistem integrat național și regional de gestionare a deșeurilor rezultate din activitatea medicală,
– imposibilitatea legală pentru Agenția Mediului din Republica Moldova de a elibera autorizații de mediu pentru gestionarea deșeurilor rezultate din activitatea medicală prin tratarea acestora (chiar și dacă solicitantul este instituția medicală publică),
circumstanțe care impun organele centrale de specialitate urgentarea procesului de elaborare și promovare spre aprobare a unui astfel de act normativ important.
Conform art.25 alin.(4) lit.c) și alin.(5) pct.3) lit.a din Legea nr.209/2016 privind deșeurile, „În scopul obţinerii autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor urmează a fi prezentat și conţinutul-cadru al memoriului tehnic, în al cărui rezumat se precizează dovada că instalaţia de tratare este în conformitate cu Programul naţional de gestionare a deşeurilor şi cu programele regionale de gestionare a deşeurilor”.
3. Elaborarea și aprobarea Regulamentelor privind depozitarea deșeurilor, și respectiv, cel privind incinerarea deșeurilor, de către Guvernul Republicii Moldova, cel puțin va crea o claritate normativă privind:
– condițiile/cerințele privind autorizarea activității de gestionare a deșeurilor prin depozitarea lor, și respectiv, responsabilitățile opozabile titularului autorizației la etapa postînchidere/conservare a depozitului de deșeuri;
– criteriile de clasificare a depozitelor pentru deșeuri periculoase, nepericuloase și inerte, mecanismul de monitorizare ai activității acestora atît din partea celor care le gestionează cît și din partea organelor competente de control;
– care tipuri de deșeuri sunt excluse pentru depozitare, și respectiv, responsabilitățile celor care monitorizează acest mecanism;
– cerințele și mecansimul de amplasare pe teritoriul Republicii Moldova a instalaţiilor de incinerare şi de coincinerare a deşeurilor şi efectuarea operaţiunilor de incinerare şi de coincinerare a deşeurilor, mai ales a celor rezultate din activitatea medicală;
– condiţiile pentru incinerarea şi coincinerarea deşeurilor, inclusiv și, a celor rezultate din activitatea medicală;
– procedura de autorizare ai activității operatorilor specializați în incinerarea şi coincinerarea deşeurilor, și respectiv, obligațiile care urmează a fi onorate;
Obiectivul în cauză se impune pentru clarificarea proceselor specifice gestionării deșeurilor de către entitățile responsabile dat fiind faptul că însăși art.16 și art.17 coroborate cu art.24 și art.25 din Legea nr.209/2016 privind deșeurile fac trimiteri exprese la mecanismul normativ aprobat de Guvern sub formă de Regulamente cu privire la depozitarea deșeurilor și incinerarea acestora, care la rîndul său pot fi elaborate prin preluarea unor prevederi din următoarele acte comunitare:
– Directiva nr.1999/31/CE a Consiului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr.1882/2003;
– Directiva nr.76/2000/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 04 decembrie 2000 privind incinerarea deșeurilor.
Or, prin Legea nr.112 din 02.07.2014, Parlamentul Republicii Moldova a fost ratificat Acordul de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, și Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de altă parte, potrivit căruia, țara noastră, pe lîngă multiplele angajamente prevăzute în Preambulul actului internațional, și-a asumat angajamentul de a-şi apropia progresiv legislaţia în sectoarele relevante de cea a UE şi de a o pune în aplicare în mod eficace.
Ca finalitate, apariția în sistemul de drept al Republicii Moldova a instrumentelor normative menționate mai sus vor crea premise constructive (legale și financiare) pentru conducătorii instituţiilor de asistenţă medicală pentru om şi animale şi instituţiilor de cercetări în acest domeniu, indiferent de tipul de proprietate, pentru implementarea Planurilor proprii de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală, asigurînd finalitatea tuturor proceselor specifice unui sistem eficient de gestionare a deșeurilor rezultate din activitatea medicală.
4. Reieșind din posibilitățile modeste existente la moment cu privire la identificarea surselor de formare și acoperire bugetară a cheltuielilor destinate implementării de către instituțiile medico-sanitare publice a Planurilor proprii de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală, întru identificarea altor noi, este binevenită completării entităților care cad sub incidența „răspunderii extinse a producătorului”.
Or, în sensul art.12 alin.(1) și alin.(14), pentru a consolida reutilizarea şi prevenirea, reciclarea şi alte tipuri de valorificare a deşeurilor, sînt supuse regimului de responsabilitate extinsă a producătorului persoanele fizice sau juridice (producătorul produsului) care, la nivel profesional, proiectează, produc, prelucrează, tratează, vînd şi/sau importă următoarele produsele:
a) baterii şi acumulatori;
b) echipamente electrice şi electronice;
c) vehicule;
d) uleiuri;
e) ambalaje.
Respectiv, nomenclatorul dat urmează a fi completat și cu produsele farmaceutice/parafarmaceutice/dispozitive medicale, etc., producătorii cărora vor fi obligați să gestioneze ulterior deşeurile generate de utilizatori şi/sau asigurarea financiară pentru aceste activităţi.
5. Considerăm că pentru lansarea operațională a unui sistem integrat de management al deșeurilor rezultate din activitatea medicală nu numai sunt suficiente îndeplinirea recomandărilor prevăzute mai sus dar și elaborarea altor instrumente care vor configura etape concrete pentru atingerea finalității de implementare pornind de la nivel național pînă la cel instituțional, și anume:
– Plan național de acțiuni privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitatea medicală, în care se vor include și planurile regionale.
În cadrul unui studiu efectuat în ianuarie 2004, Oficiul Regional pentru Europa al Organizației Mondiale a Sănătății, în cadrul Programului de Securitate a Injecțiilor, a împuternicit A.O. Emergence să acorde asistență Ministerului Sănătății în elaborarea unui Plan integrat de gestionare a deșeurilor activității medicale pentru Republica Moldova.
Pe lîngă multiplele recomandări, care ca finalitate nu și-au căpătat formă legală/normativă distinctă, se regăsește cea cu privire la elaborarea a trei planuri regionale pentru distrugerea deșeurilor rezultate din activitatea medicală de pe teritoriul întregii țări, și anume:
a. În Regiunea Nord – o cameră de ardere a deșeurilor cu o capacitate de aproximativ 4 tone pe zi, instalată în mun.Bălți, care va incinera deșeurile rezultate din activitatea medicală a instituțiilor specializate pe teritoriul raioanelor/municipiilor din Nordul țării.
b. În Regiunea Centru – o cameră de ardere a deșeurilor cu o capacitate de aproximativ 5 tone pe zi, instalată în mun.Chișinău (Spitalul Republican), care va incinera deșeurile rezultate din activitatea medicală a instituțiilor specializate pe teritoriul raioanelor/municipiilor din zona centrală a țării.
c. În Regiunea Sud – o cameră de ardere a deșeurilor cu o capacitate de aproximativ 2 tone pe zi, instalată în mun.Cahul, care va incinera deșeurile rezultate din activitatea medicală a instituțiilor specializate pe teritoriul raioanelor/municipiilor din zona de Sud a țării;
– Strategia națională de implementare a Planului național de acțiuni privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitatea medicală, inclusiv și a celor regionale.
– Perfecționarea cadrului legal privind formarea parteneriatelor publice – private în vederea cointeresării potențialilor investitori experimentați în domeniul gestionarii deșeurilor rezultate din activitatea medicală pentru implementarea planurilor menționate mai sus, în baza unui studiu de fezabilitate recomandat a fi efectuatîn ianuarie 2004 prin Studiul la elaborarea „Planului integrat de gestionare a deșeurilor activității medicale pentru Republica Moldova” de către Organizația Mondială a Sănătății.
Referințe bibliografice:
- Publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.16-17, art.101 din 05.03.1998, abrogată la 23.12.2017 prin intrarea în vigoare a Legii nr.209/2016;
- Publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.82, art.306 din 12.04.2013, în vigoare din momentul publicării;
- Publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.459-471, art.916 din 23.12.2016, în vigoare din 23.12.2017;
- Publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.33-39, art.115 din 02.02.2018, în vigoare din momentul publicării;
- Publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.295-308, art.835 din 10.08.2018, în vigoare din 10.02.2019;
- Publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.34, art.373 din 22.06.1995, în vigoare din 22.06.1995;
- Publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.99-103, art.676 din 06.06.2003, în vigoare din 06.06.2004;
- Publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.13-15, art.29 din 24.01.2002, în vigoare din 24.01.2002;
- Publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.176-180, art.552 din 01.06.2018, în vigoare din 01.09.2018;
- Publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.34, art.373 din 22.06.1995, în vigoare din 22.06.1995;
- Publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.7-12, art.25 din 13.01.2012, în vigoare din 13.01.2012.
- Publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.513-525, art.1846 din 28.12.2018, în vigoare din 28.12.2018.