Deșeurile din construcții și exemple de bune practici

Deșeurile din construcţii şi demolări (DCD) = deșeuri rezultate în urma activităților de construire, renovare, reabilitare, reparare, consolidare, demolare a construcţiilor civile, a construcţiilor industriale, a structurilor edilitare, a infrastructurii de transport precum şi a activităților de dragare şi decolmatare, inclusiv pământ excavat din amplasamente contaminate. Acestea sunt generate printr-un proces discontinuu și compoziția lor este foarte eterogenă, conținând resturi de materiale de construcţii, produși chimici şi alte materiale auxiliare. Aroape 80% din cantitatea de moloz generată rezultă din construcţii civile (clădiri), iar restul, din construcţii edilitare, de drumuri şi poduri. Aproximativ 3% din materialele utilizate devin moloz încă din faza de construcţie. Anumite materiale din aceste deșeuri sunt recuperabile, altele necesită a fi supuse unui tratament special.

Aceste deșeuri specifice sunt identificate drept flux prioritar de către UE, fiind o potențială sursă pentru reciclare şi refolosire în industria construcţiilor. Reutilizarea materialelor de construcții nu este o noutate, am dezasamblat și reconstruit mulți ani din istoria noastră pentru că acesta era modul firesc al lucrurilor. După cel de-al Doilea Război Mondial, paradigma s-a schimbat, creșterea economică a devenit punctul focal și nu eficiența utilizării resurselor. Din punct de vedere ecologic, reutilizarea deșeurilor din construcţii şi demolări reduce spaţiul destinat depozitelor de deșeuri autorizate şi permite o economisire a resurselor naturale. Din punct de vedere economic, utilizarea materialelor reciclate în locul resurselor naturale, care ating costuri extrem de mari, devine de la un an la altul o soluție din ce în ce mai avantajoasă.

În Republica Moldova, astăzi, lucrurile nu stau diferit, goana după urbanizare și creștere este vizibilă, ceea ce ne spun și datele statistice. Conform Biroului Național de Statistică, pe elemente de structură a lucrărilor executate, în anul 2019 comparativ cu anul 2018, a crescut volumul lucrărilor de construcții noi cu 27,1%, iar din volumul total al lucrărilor executate în anul 2019, cea mai mare pondere revine lucrărilor de construcții noi, care a constituit 50,6%. Orice construcție nouă, demolare sau reconstruire înseamnă și deșeuri, de multe ori materialele folosite fiind toxice, cum ar fi azbestul. Din lucrările de renovare/modificare se generează mai multe deșeuri decât din lucrările de construcţie a unei clădiri noi. Prin urmare, este necesară abordarea circularității și sustenabilității materialelor folosite în construcții.

Produsele şi materialele utilizate în construcţii pot conţine compuși foarte toxici cancerigeni sau alergeni, compuși iritanți şi compuși cu proprietăţi toxice necunoscute: produse de degradare, compuși organici volatili şi semi-volatili (formaldehide, solvenți organici aromatici) compuși antiparazitari, poluanți biologici (ciuperci, mușchi, bacterii), fibre minerale naturale şi artificiale (azbest, vată de sticlă, vată minerală bazaltică). În urma depozitării prelungite, unele materiale nepericuloase pot deveni periculoase prin contactul cu diverși agenți poluanți.

Producătorii şi deținătorii de deșeuri din construcții și demolări nu acordă suficientă atenţie gestionării lor. Unele firme de construcţii încheie contracte cu serviciile de salubritate pentru preluarea acestor deșeuri, dar acestea nu sunt sortate pe tipuri de material, și sunt doar eliminate, nu și reutilizate, reciclate sau valorificate. Însumând toate aceste aspecte, s-a concluzionat necesitatea elaborării unui act normativ (proiect de Lege) care să reglementeze gestionarea deșeurilor din construcţii şi demolări cu responsabilizarea titularului activităţii de construcţii şi a autorităților administrației publice locale.

Date privind cantităţile de deşeuri rezultate din activităţile de construcţie şi din demolări nu sunt în statistica națională, dar luând în considerație creșterea lucrărilor din domeniu, cantitatea acestor deșeuri specifice este și ea în creștere. Lipsa de date este cauzată și de faptul că majoritatea deșeurilor din această categorie provin de la marii constructori, care în general au mai multe puncte de lucru răspândite peste tot în țara şi nu au o evidenţa strictă, centralizată, care să furnizeze informaţii despre adevărata dimensiune a acestora. În alte cazuri, aceste deșeuri sunt eliminate la depozitele municipale vechi, fără cântărire sau monitorizare.

Aceste lucruri sunt reflectate și în Strategia de gestionare a deşeurilor în Republica Moldova pentru anii 2013-2027, aprobată prin HG Nr. 248/2013, prin care se subliniază că după experiența ”formării ratei de deşeuri din construcţii şi din demolări în România şi Letonia, se preconizează că în perioada 2010-2027 cantitatea de deşeuri din construcţie şi din demolări per capita în Republica Moldova va creşte în raport cu creşterea PIB-ului real în ţară. Ca urmare, cantitatea totală de deşeuri din construcţie şi demolări va creşte de la 1,4 mil. tone în anul 2010 pînă la 2,6 mil. tone în anul 2027”. Mai mult, în aceeași strategie, se specifică necesitatea de a fi întreprinse măsuri de ordin juridic şi organizatoric pentru reutilizarea, reciclarea sau recuperarea deşeurilor din construcţie şi din demolări.

În cadrul Planului de acțiuni privind implementarea Strategiei de gestionare a deşeurilor în Republica Moldova pentru anii 2013-2027, pentru colectarea și tratarea deșeurilor specifice, sunt necesare promovarea şi implementarea principiului „responsabilitatea producătorului”, sau mai nou întâlnită Responsabilitatea Extinsă a Producătorului (REP). În același plan se regăsește acțiunea specifică ”Crearea capacităţilor de tratare a deşeurilor contaminate cu substanţe periculoase din construcţii şi demolări, în vederea recuperării sau eliminării”, pentru care au fost estimate costuri totale de 54.3 milioane lei (3.5 milioane euro). Acțiunea având termen de realizare anii 2015-2017, responsabil de implementare fiind Ministerul Mediului și APL. Mai mult, au fost identificate două surse de finanțare – 38.8 milioane lei din Fondul Ecologic Naţional și 15.5 milioane lei din asistenţă externă. Cu toate acestea, indicatorii de monitorizare nu au fost stabiliți clar, iar rezultatele în cazul unei acțiuni cu scop de creare a capacităților sunt pe termen mediu și lung, cadrul legislativ concret rămâne a fi așteptat în următorii ani.

Soluții concrete pentru minimizarea DCD sunt:

evitarea soluțiilor de execuție care presupun utilizarea unei cantități mai mari de materie primă şi care presupun un timp mai mare de execuție;
calcularea cât mai exactă a necesarului de materiale;
utilizarea, pe cât posibil, a construcţiilor modulare sau prefabricate care să diminueze cantitatea de deșeuri produse atât pe șantier, cât şi de către furnizori, şi care să permită şi o dezasamblare ulterioară mai ușoară;
utilizarea de materiale reciclate sau recuperate;
utilizarea unor materii prime şi tehnologii prietenoase faţă de mediu, de exemplu: izolații din materii prime precum lâna de oaie, plăci din fibră de lemn, vopsele şi tencuieli ecologice;
adoptarea unor politici de returnare a ambalajelor către furnizorii de materiale – acest lucru aducând beneficii atât firmei de construcţii , cât şi furnizorilor;
depozitare şi manipulare atentă a materialelor pe șantier.
evitarea demolărilor inutile, prin evaluarea atentă a structurilor deja existente şi încercarea integrării acestora în noul proiect;
alegerea unor procese de demolare controlată care să permită recuperarea şi valorificarea unor materiale de construcţii, precum lemnul, cărămizile, tâmplăria;

Dacă nu sunt contaminate, o parte din deșeurile din construcţii şi demolări ce pot fi prelucrate şi reutilizate sunt:

Pământul excavat necontaminat, care rezultă din execuţia construcţiilor sau a demolărilor, poate fi folosit în execuţia noilor depozite de deșeuri, dar şi ca materiale pentru acoperirea zilnică a deșeurilor depozitate. Alte utilizări ale pământului necontaminat includ:

închiderea depozitelor de deșeuri menajere şi încadrarea acestora în peisaj;
realizarea unor bariere tampon pentru izolarea fonică;
material de umplutură pentru diferite construcţii;
suport în vederea îmbunătățirii terenurilor slabe.

Betonul poate fi reciclat şi transformat înr-o gamă largă de produse cu rol de pavare sau drenare. Sfărâmăturile de beton pot fi folosite drept agregate pentru betoane proaspete. În acest scop ele se concasează până ajung la mărimea obișnuită a agregatului şi la sorturile necesare pentru realizarea unui anumit tip de beton. Din concasare rezultă pe lângă sorturile necesare şi praf, care în unele cazuri se poate adăuga amestecului, deoarece s-a constatat experimental că, în funcţie de destinația betonului, acest adaos este benefic.

Cărămizi şi pavele pot fi concasate pentru pavare sau drenare. În prezent se realizează diferite studii şi încercări de laborator pentru a folosi amestecul de piatră şi cărămidă în executarea stratului de bază a drumurilor. Cărămizile şi pavelele provenite din demolări pot fi refolosite, şi fără a mai fi concasate, în execuția construcţiilor noi. Cel mai mare impediment al acestei soluții este necesitatea sortării şi curățării de vechiul mortar. În etapa de curățare cărămizile sau pavelele se pot fisura făcând imposibilă reutilizarea acestora.

Molozul este materialul de construcţie, (amestec de cărămizi, mortar, tencuială) provenit din demolarea clădirii şi este clasificat astfel: Moloz mineral neîncărcat care poate fi supus, după o mărunțire corespunzătoare şi respectându-se cerinţele minimale privind granulația, unei valorificări în construcția de drumuri, ca material de umplere. Materialul rezultat care nu poate fi reutilizat se transportă în depozite autorizate. Molozul încărcat conţine substanțe care pot polua solul şi apa freatică. Recuperarea molozurilor pune probleme deosebite din cauza granulației eterogene. Introducerea acestora ca atare în instalaţii de reciclare nu este posibilă sau devine păgubitoare, fapt ce impune prelucrarea primară.

Deșeurile din lemn pot fi ușor contaminate, de aceea este indicată colectarea separată a acestora, în special separat de alte deșeuri lichide cum ar fi vopsele, uleiuri și lacuri.

Metalul provenit în urma demolărilor este colectat în containere şi transportat către instalaţiile de reciclare.

Gipso-Cartonul poate fi folosit în izolații fonice sau ignifugări. Piesele de prindere şi îmbinare a plăcilor de gips-carton pot fi reutilizate sau reciclate.

Sticla provenită de la operația de demolare poate fi colectată în containere şi predată industriei prelucrătoare.

În România, firmele de construcții au obligația de sortare, reutilizare, reciclare, eliminare a deșeurilor de pe șantiere. Cei care își realizează lucrări de construcții în locuințe trebuie să solicite serviciile firmelor de salubrizare sau a altor firme specializate în acest domeniu. De asemenea, există câțiva operatori economici care dețin concasoare, transformând betonul şi cărămizile în materiale ce pot avea o utilizare ulterioară. Materialul care rezultă în urma concasării trebuie să corespundă calității și costului materiilor prime utilizate în mod normal. În prezent, nici în România nu există norme privind calitatea materialului rezultat în urma tratării deșeurilor din construcţii şi demolări, împiedicând utilizarea acestuia în diferite aplicaţii (material de umplutură la construcția căilor de transport).

Un exemplu ar fi compania StoneCycling, care a găsit o modalitate de a transforma aceste deșeuri în produse cu o valoare mai mare. Materialul este realizat cu o râșniță proprie care macină materialele uzate, cum ar fi sticla, cărămizile, betonul și chiar chiuvete întregi într-o pulbere. Cărămizile pot fi produse utilizând până la 60% –100% deșeuri. Concasând pulberea într-un amestec specific la o temperatură ridicată, se produce un nou material asemănător pietrei care poate fi folosit pentru a construi din nou.