Deșeurile din plastic și până la declanșarea pandemiei COVID au reprezentat una din cele mai vădite surse de poluare asupra mediului, greu de gestionat, fiind produse peste 300 milioane tone la nivel global, 90 % din care nu mai ajung a fi reciclate.
Spre regret, pandemia a declanșat un pericol eminent la adresa securității de mediu, din cauza producției și consumului unor cantități enorme de materiale de protecție,printre care și măștile. Studiile recente, estimează un consum global lunar de 129 miliarde măști sau 3 măști per minut, marea parte din care sunt măști de unică confecționate din microfibre.
Producția enormă de măști de unică folosință este la o scară similară cu cea a sticlelor de plastic, care este estimată la 43 de miliarde pe lună. Cu toate acestea, spre deosebire de sticlele din plastic (din care aproximativ 25% sunt reciclate), pentru măștile devenite deșeu nu există nici o îndrumare/metodologie oficială cu privire la tehnologia de reciclare, fapt pentru care cel mai probabil, acestea ajung să fie eliminate ca deșeuri solide.
Ca exemplu, măștile chirurgicale obișnuite de unică folosință sunt formate din 3 straturi. Stratul exterior este poliester (material nonabsorbant) care protejează împotriva stropilor de lichid. Stratul de mijloc este din polipropilenă și polistiren, pentru a preveni trecerea picăturilor și aerosolilor printr-un efect electrostatic. Stratul interior este realizat dintr-un material absorbant, precum bumbacul pentru a absorbi vaporii. Din multitudinea de polimeri utilizati, cea mai mare parte revine polipropilenei, utilizarea frecventă a căruia a și dus la cantități enorme de plastic acumulate în mediu.
Odată ajunsă în mediu, masca este supuse radiației solare și căldurii, însă degradarea polipropilenei este reținută datorită hidrofobiei și greutății moleculare ridicate. Aceste proprietățile recalcitrante duc la persistență și acumulare în mediu. Ca rezultat, treptat polipropilena se degradează într-o perioadă relativ scurtă (săptămâni) în particule de dimensiuni mai mici – microplastice (<5 mm), urmate de particule și mai mici, nanoplastice (<1 mm).
În lipsa posibilităților de tratare prin incinerare sau coincinerare a acestor deșeuri contaminate la nivel național, acestea ajung la gropile de gunoi, reprezentând adevărate facilitatoare pentru răspândirea virusului SARS-CoV-2. Luând în considerare că numărul populației Republicii Moldova la începutul anului 2020, conform datelor prezentate de BNS era de 2,64 milioane persoane, chiar și dacă 10 % din măști ar fi eliminate în mod incorect, acest lucru ar duce la peste 264 mii de măști zilnic dispersate în natură. Având în vedere că greutatea fiecărei măști este de aproximativ 4 grame, acest lucru ar duce la dispersarea a peste 32 tone de plastic în natură/lunar sau peste 380 tone anual (care devine microplastic): un scenariu foarte periculos care trebuie categoric evitat (date estimate de A.O. Asociația pentru Valorificarea Deșeurilor).
„Este posibil ca coronavirusul să nu dispară niciodată, ci doar să devină un alt virus în comunitățile noastre”, (sursa: OMS a declarat la BBC News, 14 mai 2020). În cazul astă, este imperativ să lansăm eforturi coordonate cu implicarea autorităților competente, oamenilor de știință din domeniul mediului, agenții medicale și operatori de gestionare deșeuri solide cu participarea publicul larg, întru minimizează impactului negativ al elimării unor cantități mereu în creștere de măști, prevenind o nouă problemă de mediu prea greu de soluționat.
Sursa: https://link.springer.com/article/10.1007/s11783-021-1413-7
